Tristețe fără margini în fotbalul mondial. Luis Aragones, figură emblematică a „sportului rege”, a încetat din viață în această dimineață, la ora 06:15. În vârstă de 75 de ani, fostul mare fotbalist și antrenor spaniol s-a stins la un spital din Madrid, anunță elmundo.es.
Deocamdată nu se știu exact motivele care au dus la tragedie, purtătorul de cuvânt al Clinicii Cemtro rezumându-se doar la a anunța decesul. Presa spaniolă nu are până în acest moment informații suplimentare, doar Marca notând că fosta legendă a fotbalului iberic a fost spitalizat de curând, după ce situația lui medicală impunea acest demers. „Suferea de o boală gravă”, scriu ibericii, care speculează că a fost vorba de leucemie.
Vestea este una cu atât mai surprinzătoare cu cât, abia în urmă cu două luni tehnicianul a anunțat că renunță la cariera de antrenor.
Figură legendară a lui Atletico Madrid, pentru care a evoluat timp de cinci sezoane din calitate de jucător, pentru ca apoi să fie legat de clubul de pe Vicente Calderon preț de 15 ani din postura de antrenor (în 4 mandate diferite), Aragones a fost artizanul „Furie Roja” care a câștigat titlul european în 2008.
A condus naționala Spaniei între 2004 și 2008, reușind să transforme total jocul echipei, beneficiind, e drept și de o generație fantastică.
O viață închinată fotbalului
Timp de mai bine de jumătate de secol, Aragones s-a dedicat trup și suflet celei mai mari pasiuni. A început să practice fotbalul târziu, la 19 ani, când a fost la un trial la Getafe. Deși nu avea un background la fel de solid ca jucătorii de vârsta lui, Aragones s-a remarcat prin ușurința de a marca și s-a ales cu porecla „elful”.
După un singur sezon, vârful a fost transferat de Real Madrid, însă până în 1961 aparițiile sale au fost meteorice, fie că a evoluat pentru Huelva, Hercules, Ubeda, Ad Plus Ultra sau Oviedo (madrilenii l-au împrumutat). Marea șansă a carierei s-a numit Betis, unde, în trei sezoane, a reușit să înscrie de 33 de ori și a atras din nou atenția echipelor importante din Spania.
Cum a devenit „legendă” pe Vicente Calderon
Firesc, a venit transferul la o echipă mult mai importantă, iar Aragones nu a dezamăgit. Încă de la început i-a fermecat pe suporterii „los colchoneros” cu execuțiile sale, fiind considerat unul dintre cei mai buni executanți de faze fixe din istoria grupării. Frecvența cu care marca din lovituri libere i-a atras supranumele de „Zapatones” (n.r.ghete mari).
În cele 372 de partide jucate pentru madrileni a înscris de 172 de ori, cucerind de trei ori titlul în Spania.
Încetarea carierei de fotbalist a fost însă doar începutul a patru decade de antrenorat la cel mai înalt nivel. Șefii lui Atletico au fost impresionați încă din vremea în care era jucător activ de inteligența și de modul în care reușea să țină unit vestiarul și i-au încredințat, la doar 36 de ani, frâiele echipei. Iar rezultatul a fost cel scontat, în prmii trei ani ai noii cariere, Aragones ducându-și formația către cucerirea titlului, a Cupei Intercontinentale și a Cupei Spaniei. Deja un idol pe Vicente Calderon, Aragones s-a ales cu un nou apelativ din partea suporterilor, El Sabio de Hortaleza (Înțeleptul din Hortaleza).
Vârful carierei din punct de vedere al antrenoratului la nivel de echipă de club a fost în 1987, când a primit șansa de a antrena Barcelona, însă Cupa câștigată în singurul sezon petrecut la cârma catalanilor nu a fost suficientă pentru oficiali.
Demiterea de la cârma Barcelonei a fost un șoc extrem de puternic pentru Aragones, care a devenit apoi un adevărat „globetrotter”, antrenând în mai puțin de 15 ani 9 echipe. Și-a luat în schimb revanșa, în 2004, când a venit la cârma naționalei iberice și a impus un stil de joc bazat pe posesie care a impresionat pe toată lumea. Desăvârșirea avea să vină, așadar, în 2008, când Xavi&Co se impuneau de o manieră categorică la Euro.
Palmares Luis Aragones
Atletico
Ca jucător
Titlul în Spania: 1966, 1970, 1973
Copa del GeneralÃsimo: 1965, 1972
Ca tehnician
Titlul: 1977
Cupa Regelui: 1976, 1985, 1992
Cupa Intercontinentală: 1974
Supercupa Spaniei: 1985
Barcelona
Cupa Regelui 1988
Spania
Campionatul European 2008
Distincții individuale
Trofeul Pichichi: 1969-1970
Trofeul Don Balon, acordat celui mai bun antrenor din La Liga: 1977
Rămâi pe www.prosport.ro pentru amănunte
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER